Anatolie Paniș – Ultimul tren spre România

Descriere:

Plec din convingere și, desigur, și din teamă. Eu nu privesc sosirea rușilor cu ochi buni. Vă mulțumesc că m-ați ascultat, că nu m-ați întrerupt, că mi-ați dat putere să-mi luminez poziția mea de viitor. Nu-i ușor lucru să orbecăiești în lume fără să știi pe unde ai s-ajungi. Plec, totuși, într-o lume nouă, deși România e a noastră, a tuturor. Am pierdut tot, dar n-aș vrea să mă pierd și pe mine, și fetele, familia… Uitați-vă, aceasta mi-a fost casa: o las. Aceasta mi-a fost poate și viața… Las totul cu inima sfâșiată de durere. Dincolo de Prut de voi ajunge, n-o să mai am nimic. Voi lua totul de la capăt. N-o să-mi fie ușor: ceea ce am făcut și-am avut aici n-o să mai am dincolo niciodată. Ce pierd acum rămâne definitiv în amintire. Casa ce-am avut-o, viața ce-am trăit-o alături de voi toți, care-mi sunteți atât de dragi. V-aș ruga, vă rog adică, să nu batjocoriți această casă!

Anatolie Paniș

Basarabia…! O rană deschisă a neamului românesc. Un strigăt de luptă sau de durere, o convingere, o lacrimă dar în acelaşi timp şi o torţă a speranţei ce am purtat-o de mai bine de două sute de ani. Provincia românească desprinsă în mod abuziv din trupul Moldovei lui Ştefan cel Mare, de expansionismul, mânat de testamentul politic a ţarului Petru cel Mare, Imperiului Rus spre Constantinopole şi acceptat de Marile Puteri în jocul perfid al păstrării status quo-uluieuropean, a parcurs etapele unei dezromânizări forţate în timpul perioadei ţariste (1812-1917) şi bolşevice, mai întâi în timpul celui de-al doilea război mondial (1940-1941) și apoi după încheierea războiului (1944-1991).
Anatolie Paniş, autorul romanului “Ultimul tren spre România” – subintitulat “Romanul Basarabiei”, s-anăscut într-o perioadă în care Basarabia era în sfera normalităţii istorice, parte a Regatului României. Refugiat din Basarabia natală, Anatolie Paniş creează, sub pretextul reconstituirii istoriei, într-un roman ficţional, o adevărată pledoarie pentru reunificarea acestei provincii istorice, atât de mult încercate in ultimile două secole, cu Patria Mamă. Conştinţa şi spiritul profund unionist al autorului sunt clar exprimate la sfârşitul Cuvântului Înainte: “Separarea şi declararea ca stat independent a Basarabiei, mai ales faţă de România, reprezintă una dintre marile prostii ale sfârşitului de secol XX. A permanentiza o astfel de stare și-n secolul XXI este o şi mai mare prostie’’.
‘’Basarabia întreagă a fost a noastră, pe când Rusia nici nu se megieşa cu noi, Basarabia întreagă ni se cuvine, căci e pământ drept al nostru şi cucerit cu plugul, apărat cu arma a fost de la începutul veacului al patrusprezecelea încă şi până în veacul al nouăsprezecelea” spunea marele publicist şi poet Mihai Eminescu. Ca români ne-am născut înainte de drepturi, cu datoria de a fi român. Suntem obligaţi, astfel, să prindem “ultimul tren”al conştiinţei noastre, să readucem acasăBasarabia noastră, atât de vitregită istoric, să intrăm pe făgaşul normal al identității noastre naționale.

Profesor,

Alin Popescu

Donează

Poți dona bani, pentru proiectele Asociației Excelsior pentru excelență în educație

Redirecționează 2%

Redirecționează 2% pentru Asociația Excelsior pentru excelență în educație (din impozitul plătit deja la stat, poți direcționa 2%)

Devino voluntar

Devino voluntarul Asociației Excelsior pentru excelență în educație (învață și motivează-i pe cei din jur)

Promovează online

Spune celor din jur despre proiectele Asociației Excelsior pentru excelență în educație

Copyright © 2023 Asociația Excelsior pentru Excelență în Educație

Facebook
Asociația Excelsior pentru Excelență în Educație